În ultimii ani discuţiile pe tema taxei auto au devenit din ce în ce mai controversate, fiind un subiect care necesită lămuriri, având la baza procedurile instituite şi soluţiile conturate în practică.
În primul rând, acest amplu şir de reglementări care au avut profunde influenţe în percepţia colectivă au fost generate de instituirea taxei de poluare prin OUG 50/2008, care avea să se aplice la momentul primei înmatriculări a autovehiculelor în România. Această ordonanţă de urgenţă a fost emisă cu multe lacune, ceea ce a permis multiple interpretări, în final în favoarea celor care au fost nevoiţi să facă o plata nedatorată, respectiv să achite contravaloarea taxei de poluare, indiferent că autovehiculul pentru care plăteau era achiziţionat din România sau din alt stat membru al Uniunii Europene.
Diferenţa de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situaţia în care acestea au fost deja înmatriculate în ţară de provenienţă, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare. De asemenea, această iniţiativa legislativă a avut că efect direct descurajarea importului şi a punerii în circulaţie a autovehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre.
Considerăm că a fost profund injustă instituirea unui regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situaţia în care acestea au fost deja înmatriculate în ţară de provenienţă, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
În cazul în care s-a achitat taxa de poluare conform OUG 50/2008, aveţi şanse maxime în a va recupera sumele plătite, cu atât mai mult cu cât şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat cu privire la această problema, considerând-o că fiind nelegală şi contrară normelor Uniunii Europene.
În toate situaţiile în care se doreşte recuperarea acestei taxe, procedura nu este una foarte complicată, însă este necesară asistenţă juridică a unui avocat. Astfel, în primul rând, trebuie să aveţi disponibilitate cu privire la o serie de acte, punctual, şi anume: decizia de calcul emisă de Administraţia Finanţelor Publice, chitanţă emisă în urmă efectuării plăţii, precum şi de actele maşinii, însemnând talon, carte de identitate şi contractul în baza căruia s-a achiziţionat maşină. Dacă o parte din aceste documente sunt redactate într-o limba străină, este necesar să fie traduse şi legalizate. În acest sens este de menţionat şi faptul că, în cazul în care nu mai deţineţi parte din acte, se poate face o cerere pentru solicitarea acestora către Administraţia Finanţelor Publice, această instituţie fiind obligată să va dea un răspuns în cel mult 30 de zile.
După ce se întocmeşte dosarul format din aceste documente, se demarează acţiunile prin depunerea, direct la instanţa de contencios administrativ şi fiscal, a unei cereri pentru restituirea taxei de poluare, procedura prealabilă (cerere către Administraţia Finanţelor Publice) nemaifiind necesară datorită Recursului în Interesul Legii soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 9/2011, prin care nu mai este necesară procedura de contestare a obligaţiei fiscale prevăzută în OUG 50/2008. După introducerea cererii de chemare în judecată, în urmă procedurii regularizării reglementată de Noul Cod de Procedura Civilă, se va stabili un număr de dosar, precum şi un prim termen de judecată. Întreagă procedura va cuprinde aproximativ 3 termene la instanţa de fond (pentru a se administra probe, pentru a se chema în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu şi pentru a se da o sentinţa), şi un termen pentru recurs, cel mult două, la perioade scurte de timp, la care se va finaliza întregul litigiu.
Un aspect foarte important de menţionat este şi faptul că va trebui să fie achitată o taxa judiciară de timbru, care se calculează astfel: 50 lei pentru primul capăt de cerere, respectiv anularea actului reprezentând Decizia de calcul, şi 10% din valoarea sumei plătite, dar nu mai mult de 300 lei pentru de-al doilea capăt de cerere, adică restituirea integral a sumei achitate.
Prin cererea de chemare în judecată se solicită a se restitui, pe lângă suma integrală, şi dobânda legală de la dată efectuării plăţii şi până la recuperarea integrală, precum şi cheltuieli de judecată – onorariul avocaţial şi taxa judiciară de timbru.
Având în vedere faptul că pentru judecarea cauzei este admisibilă doar proba prin înscrisuri, respectiv înscrisurile menţionate mai sus, este suficient să fie depuse doar copii după acestea, conforme cu originalul, cu excepţia chitanţei privind taxa judiciară de timbru şi a celei consemnând onorariul avocaţial.
De asemenea, foarte important de menţionat este şi faptul că, fiind adminisibila doar proba prin înscrisuri, se cere, în majoritatea litigiilor cu acest obiect, judecarea cauzei în lipsa, astfel încât nu va fi necesară prezenţa nici a avocatului, nici a reclamantului. Bineînţeles, la solicitarea expresă a clientului, avocatul se va prezenţa în instanţa la termenele de judecată.
După ce a rămas definitivă sentinţa la instanţa de fond şi s-a dispus restituirea sumei achitate cu titlul de taxa de poluare, trebuie să solicitaţi copie după sentinţa din fond şi după decizia din recurs, pe care le veţi legaliza tot în incinta tribunalului unde s-a judecat fondul cauzei. În baza legalizării puteţi merge la Administraţia Finanţelor Publice pentru a va recupera efectiv suma plătită.
OUG 50/2008 a fost modificată prin adoptarea Legii 9/2012 privind taxa pentru emisii poluante, fără a suferi, însă, modificări de substanţă. Astfel, şi de această dată, taxa era datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu şi pentru cele care au fost deja înmatriculate şi care sunt deja în circulaţie. Cu alte cuvinte, pentru un autoturism produs în România sau un alt stat membru al UE nu se percepeau taxe pentru emisiile poluante la o nouă înmatriculare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat în România, dar aceeaşi taxa se percepea dacă autoturismul produs în ţară sau în alt stat membru era înmatriculat prima dată în România.
Singura deosebire adusă de această lege a fost instituirea obligativităţii depunerii plângerii prealabile către Administraţia Finanţelor Publice din rază în care reclamantul îşi are domiciliul. Odată depusă plângerea, această instituţie are obligaţia de a oferi un răspuns în termen de 30 de zile de la dată înregistrării; după primirea răspunsului, se va proceda la înregistrarea cererii de chemare în judecată având că obiect restituirea sumei achitate.
Această lege a produs, de asemenea, un impact foarte puternic, fiind reglementată într-un moment în care numărul de autoturisme achiziţionate în România era în continuă creştere. Acest aspect a dus la înregistrarea unui număr semnificativ de cereri de chemare în judecată, prin care se solicită, de către cei care au achitat taxele pentru emisii poluate, restituirea plăţilor nedatorate.
Cea mai importantă realizare legislativă cu privire la aceste taxe a fost pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care le-a declarat, în mod direct, că fiind nelegale şi în contradicţie vădită cu normele comunitare. Făcând referire la Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, s-a considerat că dispoziţiile legislative privind taxele auto la care facem referire încalcă art. 110 TFUE, deoarece taxa auto privind înmatricularea autoturismelor reprezintă un obstacol în calea liberei circulaţii a mărfurilor în cadrul Comunităţii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerinţe obligatorii ale interesului public.
În acest sens s-a pronunţat şi CJUE prin Hotărârile Tatu (C-402/09) şi Nisipeanu (C-263/2010) stabilind că art. 110 se opune că un stat membru să instituie o taxa de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări într-un stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură pe piaţă naţională. Relevante în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin.2 şi 4 din Constituţia României, revizuită, precum şi prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, care au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. Alin. 4 din acelaşi articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituţii, garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competenţă, dar şi obligaţia instanţelor judecătoreşti de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilităţii normei interne cu reglementarea comunitară. De asemenea, se aplică în mod direct şi art. 5 din Noul Cod Civil, art. 4 din Codul de procedura civilă – care prevăd o aplicare prioritară a legislaţiei europene faţă de dreptul intern.
În anul 2013 a fost adoptată Legea 9/2013 privind timbrul de mediu, prin care s-a modificat Legea 9/2012. De la această taxa sunt scutite doar maşinile pentru care nu s-a recuperat taxa de poluare plătită anterior (de către vânzător).
Această noutate legislativă nu a făcut decât să schimbe denumirea marginală, şi de această dată, cum a fost şi în cazul OUG 50/2008 modificată prin Legea 9/2012, fără a aduce modificări de substanţă, ceea ce a demonstrat, şi în practică, faptul că s-au recuperat şi continuă să se recupereze taxele achitate, indiferent de denumirea pe care o poartă: taxa de poluare, taxa pentru emisii poluate sau timbru de mediu.
Timbrul de mediu poate fi, de asemenea, atacat în instanţa, deoarece şi acesta este reglementat prin dispoziţii contrare normelor Uniunii Europene, încălcând în special dreptul de proprietate, consacrat de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Această taxa este, de asemenea, injustă, cu atât mai mult cu cât creşte considerabil taxa pentru autoturismele Euro 3 şi Euro 4 şi scade pentru autoturismele Non – euro, Euro 1 şi Euro 2. De asemenea, se încalcă şi principiul liberei circulaţii a mărfurilor, prevăzut în art. 34 – 36 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene.
Procedura, şi în această situaţie, este cea menţionată pentru Legea 9/2012, care, cu excepţia obligativităţii plângerii prealabilă către ANAF, reiterează procedurile din OUG 50/2008 menţionate anterior.
Durata litigiilor, în oricare dintre cele trei situaţii, diferă în funcţie de instanţele la care ne judecăm. Astfel, un asemenea litigiu poate dura aproximativ 6-7 luni în judeţe precum Tulcea, Mehedinţi, Teleorman, Olt etc, sau un an dacă ne judecăm în Bucureşti.
Având în vedere aceste considerente, precum şi soluţiile conturate în practică, majoritatea în sensul admiterii acţiunilor având că obiect recuperarea taxei, indiferent că este taxa de poluare, taxa pentru emisii poluate sau timbru de mediu, considerăm că această plata nedatorată reprezintă o atingere gravă a drepturilor de care cetăţenii unei societăţi beneficiază, sens în care încurajăm toţi plătitorii să îşi apere drepturile şi să îşi recupereze, cu succes şi în cel mai scurt timp, banii.
Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro
av. Coltuc Marius
(P)
să îşi recupereze, cu succes şi în urmatori 5 ani o sa ia 20% din suma in fiecare an.